Nadine, atac de panică în prima zi de filmare pentru ”Masked Singer”: “Voiam să îmi scot chinga aia care îmi securiza masca sub barbă. Am știut că trebuie să renunț la contract, să plătesc toate daunele”

Nadine, Fluturele de la Masked Singer România, show-ul de la PRO TV al cărui juriu este format din Horia Brenciu, Mihaela Rădulescu, Inna și Alex Bogdan, a oferit un interviu exclusiv pentru CIAO.RO, în care a povestit despre experiența ei la emisiune.

Artista a dezvăluit cum a fost prima zi de filmări în care a făcut un atac de panică, îmbrăcată în costumul Fluturelui, în care simțea că se sufocă.

Nadine, despre experiența de la Masked Singer

Nadine a vrut să renunțe la contract și ar fi fost dispusă chiar să plătească și clauzele financiare trecute în contract. Vizita la farmacie, de unde a achiziționat sedative naturale, a făcut-o să–și ia inima în dinți și să continue show-ul.

Reporter: Vorbește-ne puțin despre masca ta. Cât din acest personaj ești? Te reprezintă? De ce?

Nadine: Masca mea a fost aleasă perfect pentru mine și, dacă chiar de la început când producătorii mi-au spus ce personaj voi fi am fost ușor reticentă pentru că vizualizam altfel Fluturele, mi-au spus să am încredere că va arăta costumul fabulos. Mi-au argumentat de ce s-au gândit că eu m-aș potrivi foarte bine cu Fluturele și mi-a plăcut în mod deosebit ideea de transformare, de evoluție, de omidă transformată în future.

„Mi-a plăcut foarte tare că acel cap al fluturelui avea acea aliură de extraterestru”

M-a flatat faptul că omul care sunt demonstrează aceste calități ce țin de evoluția mea. M-a bucurat că mi-a fost observată evoluția și că ea poate fi transpusă în plan fizic, într-un personaj în lumea entertainment-ului. Să iei un simbol al evoluției, un simbol atât de profund și de frumos și să îi dai o imagine și aceea să fie cea a fluturelui mi-a plăcut enorm și abia așteptam să întruchipez acest personaj și acest simbol, acest simbolism în sine.

Mi-a plăcut foarte tare că acel cap al fluturelui avea acea aliură de extraterestru, de allien și îmi părea că sunt două lumi care transmit un mesaj. Gândindu-mă la tot ce înseamnă Fluturele și analizându-mă, mă reprezintă total.

Reporter: Masca e un indiciu care poate să ne ducă la personajul din interior. Ce elemente cheie a ascuns masca ta?

Nadine, Fluturele de la Masked Singer: “Din cauza greutății aripilor îmi pierdeam echilibrul”

Nadine: Mi-a plăcut dimensiunea, întodeauna când eram copil eu eram foarte mică, foarte slabă și mi-am dorit să am un trup puternic, să am un trup mare. Mi-a plăcut să fiu mare vizual și Fluturele, prin aripile lui, prin dimensiunea capului, mi se părea că sunt mare, mă simțeam mare din toate punctele de vedere și înaltă, acele tocuri înalte.

La început am avut niște ghete pe care din păcate nu le-am putut folosi, din cauza greutății aripilor îmi pierdeam echilibrul, eram și mai înaltă, erau niște ghete cu o platformă de o palmă, eram și mai înaltă și mai mare, un fel de uriaș. Mi-a plăcut pentru că în propria viață am ales să fiu un uriaș, să nu mă pierd, să nu fiu rătăcită, pierdută, ci să fiu greu de neobservat. Mi-a plăcut acest element al măștii, dimensiunea.

Reporter: Ți-a fost greu să cânți și să dansezi în acel costum? Care a fost cea mai mare provocare când ai intrat în el?

Nadine: A fost foarte dificil, foarte dificil din cauza greutății aripilor și felul în care erau prinse, împingeau cumva în umeri și creau o durere fizică. Erau grele, mă durea spatele. Știu că de fiecare dată când mă opream trebuia să fiu ajutată de cineva să îmi țină aripile și veneau doi și dacă le dădeam jos trebuiau doi oameni să le țină, că unul singur nu mai venea a doua zi la serviciu de cât de grele erau.

Nadine, Fluturele de la Masked Singer: “Aripile erau grele, mă durea spatele. Cred că aveau vreo 30 kg”

A fost dificil și a trebuit să învăț să respir și să mă mișc, a trebuit să învăț să respir atunci când făceam mișcare cu greutatea aia în spate pentru că la sala de sport când te duci și pui o greutate în spate și mergi în linie dreaptă sau faci fandări, de exemplu, ai mișcări controlate și poți să controlezi coloana vertebrală, gâtul, umerii, spatele, pe când aici era aceeași greutate, cred că aveau vreo 30 kg aripile alea, chiar cineva ar trebui să cântărească aripile alea, doar că mișcările mele nu erau liniare, nu puteau fi controlate, trebuia să dansez că venea personajul din mine cu artistul din mine și cu fluturele și toate trei la un loc creau ceea ce eu îmi doream să arăt într-un fel. Dar, uitându-mă la televizor, nu a arătat chiar cum îmi doream eu.

„A fost foarte dificil să dansez”

A fost foarte dificil să dansez și zilele în care am avut o piesă, nu îmi amintesc care, unde am filmat fără aripi, aia a fost o zi tare bună. Ziua în care a trebuit doar să stau, și coregrafia, dansatorii aveau ei aripi mari, o pânză cu aripi, aia a fost o zi bună, simplă. Dar altfel, cand aveam melodii ritmate nu era ușor, pentru că îmi doream foarte mult să îmi manifest trupul în ritmul piesei, dar trebuia să țin cont că orice mișcare fac, aripile trebuie puse în valoare, și atunci trebuia să gândesc mișcări pe care în mod normal nu le-aș fi făcut în dans, dar le-aș fi făcut acum pentru ca aripile să pară că zboară, că se mișcă pe muzică.

Nadine: “Au modificat masca, au scos de la obraji niște fâșii și au lasat doar plasa”

Și cea mai mare provocare, când am intrat în costum, a fost că nu m-am așteptat să îmi dea atacuri de panică din cauza senzației de claustrofobie. Ei au modificat după… masca, pentru că sub nicio formă nu am putut evolua cu ea așa cum era la început. Nu aveam aer, simteam că mă sufoc, mă mișcam, dansam și consumam oxigenul foarte repede și nu intra suficient de mult, nu era un flux de aer pe cât aveam nevoie din cauza mișcării. Poate dacă stăteam pe loc era mai simplu și atunci cel care a creat masca, Lorentz, parcă, a venit și a scos de la obraji niște fâșii și a lasat doar plasa și a fost tare bine când am simțit că poate intra mai mult aer, dar tot nu a fost suficient.

Nadine: “Am simțit ca o senzație cumplită de claustrofobie”

La început, prima dată când am pus masca după câteva secunde am scos-o că era și întuneric în ea și parcă aveam și dopuri în urechi, nu mai auzeam nimic, au vrut să îmi securizeze masca de cap și mi-au prins-o sub barbă, am simțit ca… o senzație cumplită de claustrofobie, că nu pot ieși că nu pot scăpa de acolo și din panică evident că a fost, debutul unui atac de panică în care eu voiam doar să îmi scot chinga aia care îmi securiza masca sub barbă și dădeam peste mâinile tuturor, ei săracii încercând să îmi scoată masca, iar eu de panică le dădeam peste mână vrând ca eu să o fac mai repede, dar eu nu puteam că aveam și mănușile pe mâini.

Nadine, despre Masked Singer: “Am știut că trebuie să renunț la contract, să plătesc toate daunele aferente și să fug”

Âla a fost un moment… când am știut că trebuie să renunț la contract, să plătesc toate daunele aferente și să fug la mine acasă, în cameră. A fost ziua în care am fost convinsă că nu am să pot continua proiectul pentru că nu ma vedeam trecând prin asta în fiecare zi. Splendidul nostru creier care are abilitatea de a se adapta la orice, a făcut de așa-natură, e adevărat că m-am dus și la farmacie a doua zi și am cumpărat niște sedative naturale, nu sedative, am luat pe bază de plante ceva care să mă detașeze un pic de anxietatea provocată de mască și am luat vreo trei – patru zile… și după mi-a fost simplu, după m-am obișnuit, am învățat să respir în  ea, m-am obișnuit cu bezna, pentru că nu vezi nimic din ea, totul e distorsionat, acei ochi colorați, care distorsionează distanțele și culorile. O pui și parcă intri cu capul într-o cutie bizară.

Reporter: Ce informații crezi că te-au dat de gol?

Nadine: Informațiile care m-au dat de gol au fost cele legate de școală și mai ales Brenciu, imediat s-a prins pentru că am evoluat artistic în aceeași perioadă. Ne întâlneam deseori. El era foarte conectat cu noi cei de la Școala Vedetelor și cred că ideea de școală… și Mihaela, la fel, am fost invitată de atâtea ori la ea.

Nadine, Fluturele de la Masked Singer: “M-am dus și la farmacie a doua zi și am cumpărat niște sedative naturale”

Cu Inna nu m-am întâlnit vreodată, eu nu mai performam artistic când ea a debutat și nu avea de unde să știe și normal că și vocea era de nerecunoscut, ei. M-a dat de gol și vocea, timbrul vocii, mi-am dorit să pună și mai mult efect. Când îl vedeam pe Brenciu că se uită într-un fel, zic, “aoleu s-a prins, sigur el știe timbrul ăsta al vocii”.

Reporter: Cum a fost experiența ”plecatului de acasă” și sosirea la platou. Înțeleg că a fost o adevărată aventură.

Nadine: Prima dată când mi s-a explicat ce trebuie să fac nu am înțeles nimic. Era atât de complicat și atât de multe lucruri nu aveam voie să le fac cu un șofer, dar aveam voie să le fac cu un alt șofer, unele lucruri aveam voie să le fac într-o mașină, total alte lucruri nu aveam voie să fac în altă mașină, au fost atât de multe lucruri de ținut minte încât m-am zăpăcit total, am spus „văd la fața locului”.

În primul rând a fost bizar să intru în mașină și șoferul să nu vorbească cu mine, nici “bună ziua”, nici nimic, nici o politețe nu a putut fi schimbată între mine și șofer pentru că fiecare respecta scenariul scris cu litere de aur. A fost bizar, după aia când am intrat în mașină cu hainele mele de acasă, aveam o pungă pe care scria “Fluturele”.

Nadine, despre cum a fost drumul până la platourile de filmare Masked Singer

Mi-a fost înmânată precum în filmele cu 007, așa un pic palmată, fără să vorbească cu mine șoferul, fără să îmi spună “astea sunt hainele tale, trebuie să le îmbraci”. Le-am luat, m-am deghizat cu ele, șoferul dintr-o privire m-a verificat să nu mi se vadă pielea, pe la mănuși, pe la gât, părul să nu mi se vadă și de-abia după ce m-am echipat a pornit mașina și m-a dus nu știam unde.

Asta a fost iar foarte bizar, în fiecare zi să fii dus într-un loc pe care nu îl cunoști și să ai încredere, nu știi dacă vei merge 5 minute, jumătate de oră sau 3 ore, iar tu accepți că asta este înțelegerea. Mai era și viziera, eu vedeam, cei din afară nu mă vedeau, când șoferul se uita la mine să mă verifice nu se uita în ochii mei, era dincolo de mine din cauza vizierei. A fost straniu.

Mai întâi am ajuns într-o pădure unde am fost predată unei alte mașini cu alt șofer și bodyguarzi de data asta și mă dădeam jos din mașină, cu acea umbrelă, era o senzație de Hollywood anii ’60, anii ‘50, misterul ăla care s-a transformat într-un mister românesc, dâmbovițean, așa glamouros. În pădure se făcea acest schimb, mașinile se puneau strategic una lângă cealaltă, coborai, te piteai în cealaltă mașină, nu scoteai o vorbă, șoferul nici nu se uita la tine, nici “bună ziua”, nici nimic. Ajungeai la platou, unde la fel.

„Abia așteptam să ajung în cabina mea să le scot pe toate și să pot vorbi”

Abia așteptam să ajung în cabina mea să scot toate, mănuși de pe mine, hanoracul, viziera, să le scot pe toate și să pot vorbi. Îmi plăcea totuși că existau câțiva oameni, puțini, cu care puteam vorbi. Cu oamenii ăia s-a dezvoltat o conexiune foarte frumoasă, umană pe care nu am mai întâlnit-o în mulții mei ani fiind în domeniul ăsta. Ce era interesant era că dacă trebuia să ies din cabină îmbracată în Fluture aveam nevoie să fiu ținută de mână, eu fiind un om extrem de independent și neplăcându-mi nicio formă de sprijin, mă deranjează să mă ajuți că îmi inspiră că nu m-aș descurca și nu îmi place această formă, nu îmi place.

În schimb acolo, Fluturele avea nevoie de alții tot timpul și pentru a ajunge la scenă din cabină trebuia să fiu ținută de mână și cineva să îmi indice pe unde să merg, unde este treapta, aveam nevoie fără să articulez cuvinte, arăt și cineva să înțeleagă unde am o problemă și să mă ajute pentru că nu aveam voie contractual în primul rând să vorbesc.

Nadine, despre Masked Singer: “Nu aveam voie contractual în primul rând să vorbesc”

În toată perioada filmărilor, în timp, s-a creat o legătură umană foarte frumoasă cu fiecare dintre cei foarte puțini cu care noi aveam voie să vorbim. Nu puteai să te duci la masă, nu puteai să ieși din cabină și să spui oricând ți-e foame, ți-e sete sau că vrei la toaletă, aveai nevoie ca cineva să facă lucrurile astea pentru tine, cineva din acei puțin oameni și asta mi-a plăcut teribil.

Reporter: Prezența ta în show a fost un secret și pentru cei apropiați. Cum ai putut ascunde acest lucru? Ce le-ai spus alor tăi când lipseai de acasă?

Nadine:  A fost foarte foarte dificil să nu le spun celor apropiați unde mă duc, la fel cum a fost foarte dificil să fiu sunată de prieteni și să spună „Bă, tu ești Fluturele de la Masked Singer?” și eu să zic „Ce? Unde? Ce e aia?” și ei să spună „La Pro TV” și eu zic ” Stai că dau și eu acuma. Mamă ce tare… Ce emisiune e asta?” ,” Mask Singer, lasă-mă că tu ești”. ” Stai, mă, puțin, știi că nu mă uit la televizor”. Asta m-a ajutat… că prietenii mei știu că de ani nu mă uit la televizor și că nu știu nicio emisiune, niciun artist, niciun prezentator, cine a divorțat, nu citesc nimic, viața mea nu mai are legatură cu nimic monden sau de entertaiment, și atunci m-au crezut. „Bă Nadine, este un personaj leit cu tine seamănă, puteam să jur că tu ești”.

Nadine, despre Masked Singer: “Când veneam la filmare în cabină îmbrăcată în Fluture învățam pentru BAC”

Acum, la demascare, o să am niște explicații drăgălașe de dat pentru că aveam prieteni care mă sunau și îmi spuneau ”Dar mie poți să îmi spui, jur că nu spun nimănui că nu mai suport presiunea. În fiecare săptămână pun pariu că tu ești”. A fost dificil și pentru copil și pentru familie pentru că le-am zis să se uite la emisiune, familiei extinse, dar fără să le dau explicație de ce, în condițiile în care eu nu recomand nimănui să se uite vreodată la o emisiune și dintr-odată mă trezesc să le zic: “Uită-te la Masked Singer joia”.

Aia a fost bizar și au spus „De ce ?” ,”Băi sunt niște costume spectaculoase, asta e o emisiune care merită, e frumoasă e cu muzică”. M-au crezut pe ici, pe colo și s-au întețit însă telefoanele: „Bă cred că tu ești aia”. Dar m-am ținut cu dinții că nu sunt eu. Nu a fost ușor și mai ales pentru copil „Mami, eu cred….” bine, copilul meu îndrăgostit de Papagal, personajul lui preferat este Papagalul, lucru care mi-a băgat un harpon în suflet, ” Cum Papagalul? Te-ai mai uitat și celelalte personaje? Dar ai văzut Fluturele?”. ” Da, dar mie îmi place Papagalul”.

Reporter: Te-ai pregătit intens pentru acest show. Cât de complicat a fost să cânți și să dai viață acestui personaj?

Nadine: A fost complicat pentru că a trebuit să schimb tot programul vieții mele de zi cu zi. Pregatirea pentru show a început din perioada cu măsurări de costume, cu dimensiuni, cu alesul de piese, a început din perioada în care eu mă pregăteam pentru BAC intens. Nu am vrut să vin la această emisiune fiindu-mi teamă că îmi va afecta procesul de studiu pentru BAC și nu voiam să risc asta. Am muncit 5 ani să îmi termin liceul și la sfârșit mă duc într-o emisie care îmi ia exact timpul necesar pregătirii pentru BAC.

Cum s-a pregătit Nadine pentru Masked Singer

Numai că, recunosc, am zis că trebuie să găsesc o soluție deoarece m-a curtat ideea de anonimitate. M-a curtat ideea că nu o să știe nimeni cine sunt, ca pot să îmi fac iar profesia aceea cu care am debutat în domeniul ăsta. Dar fără să aibă nimeni habar. Pentru că, din păcate, la mine vârsta și-a spus cuvântul cum la fiecare își spune cuvântul, într-un alt sens.

Când am devenit mamă, eu nu am mai vrut să fiu cântăreață, sexy. Nu am mai vrut să transmit astfel de mesaje. Și atunci nu îmi place ideea că eu să mă duc să îmi pun gene false, să îmi fac buzele cu roșu să mă duc să îmi fac părul și să dau din toate cele pe scenă să cuceresc publicul.

Numai că atunci când mi-a spus că nimeni nu o să știe că sunt eu și că este Fluturele care face asta a fost o dualitate care mi-a plăcut. Adică nu o să mustăcesc la ședința cu părinții, când stau cu copilul. Sunt și eu una dintre acele mame mai corporatiste. Asociez corporatismul cu seriozitatea și cât de serioasă pot fi eu. Atunci am spus că pot să îmi asum riscul să învăț, de exemplu când veneam la filmare în cabină îmbrăcată în Fluture învățam pentru BAC, la repetiții și la toată pregătirea pentru show, eu învățam pentru BAC. Asta mi-a fost dificil.

„La vocalize stai o oră, iei un punct în perete și behăi”

Un alt lucru dificil a fost că a trebuit să introduc, să reiau orele de pregătire vocală să fac vocalize. Nu uitasem cum se face că făcusem înaite mult, dar nu mă mai pricepeam la asta, la vocalize stai o oră, iei un punct în perete și behăi, nu e că acum, îmi place învățatul, sunt lucruri noi într-o oră, afli o mulțime de lucruri noi care te lasă cu gura căscată, la vocalize doar behăi singură într-o camera. Făceam două ore de vocalize pe zi împărțite, o oră în prima parte a zilei și a doua oră în partea a doua a zilei și mi s-a părut foarte plictisitor.

Încă unul dintre motivele pentru care nu mi-a mai plăcut să fiu în profesia asta. Nu știam ce să fac cu mine, stăteam și behăiam singură în camera, mă auzea toată lumea. Copilul dintr-odată a venit și m-a întrebat „Mami, tu de ce faci vocalize?” Cum să îi explic copilului că eu performez artistic într-un show când nu aveam voie să îi spun, fiindu-mi teamă că va spune altora. I-am spus că trec printr-o peroadă în care vreau să mă reconectez cu omul care am fost, bla bla. O filozofie pe care bietul copil a crezut-o că e obișnuit cu ele. Dar asta cu vocalizele mi-a fost dificil, de fapt astea au fost cele două elemente dificile: învățatul pentru BAC și vocalizele, acei timpi pe care nu îi calculasem să îi dau pe altceva în afara învățatului.

„Foarte dificilă experiența în comparație cu ce fac eu în mod normal”

Reporter: Poți să compari această experiență cu ceea ce faci tu în mod normal? A fost mai greu sau mai simplu să te pregătești pentru asta?

Nadine: Nu, ce fac eu în mod normal este foarte simplu la 44 de ani… să reînvăț și să mă pregătesc cu algebra, statistica și probabilitate și să învăț în limba engleză niște lucruri foarte tehnice din domeniul psihologiei, a evoluției umane, a antropologiei, aia mi se pare simplu. Dar să mă îmbrac în haine mulate, să îmi pun pantofi cu toc, niște aripi în spate și să fiu sexy pe scenă ca un Fluture, aia mi s-a părut foarte greu. A fost o experiență splendidă datorită frumuseții personajului.

Mă uitam la alte personaje în culise și ma gândeam, “Doamne, ce bine că nu sunt eu personajul ăla”, sau mai vedeam un altul „Wow, ce noroc că nu am picat eu în personajul ăla”. Atât de mult îmi plăcea personajul meu. Dar da, foarte dificilă experiența în comparație cu ce fac eu în mod normal. Eu, în mod normal, doar învăț de dimineață până seara. Mai spăl câteva vase și câteva rufe din când în când și un pic de curat prin casă. Restul, învățatul și aia, a fost mult mai simplu decât a dansa.

Reporter: Cum se vede acest show din interiorul măștii?

Nadine, Fluturele de la Masked Singer: „Dacă voiam să explic ceva ce nu merge sau să schimb, era totul pe bază de mimă”

Nadine: E ceva ce nu am experimentat niciodată. Odată că oamenii se raportau la mine fără să știe cine sunt. Și, evident, era politețea de zi cu zi care se întâmplă în astfel de situații că nimeni nu își permite, artiștii creează acest mediu frumos de lucru și asta mi-a plăcut, asta era asigurată. La început nu știau dacă sunt femeie sau bărbat. Și nu știau cum să îmi spună, îmi spuneau “Fluturele”, evident, Fluture în sus, Fluture în jos. Dar după, văzându-mi evoluția, au început să îmi alinte numele. Și eram deja “Fluturaș”, lucru care îmi plăcea, un munte de fluturaș, dar fluturaș.

Ei cumva se adresau ca unei persoane surdo-mute pentru că ei nu știau dacă am înțeles. Eu dădeam din cap “da” sau “nu”, dar dacă voiam să explic ceva ce nu merge sau să schimb, era totul pe bază de mimă. Era interesant să îi vezi pe ei cum se strofoacă să priceapă ce vreau să spun eu. Era frumos ca totul se întâmplă în luminile de spectacol cu semi-întuneric și cu filtrele alea colorate de la lumini și era o atmosferă de ireal. Nu era lumina zilei, nu era lumina de bec normală, era atmosferă de scenă, de show, de spectacol, de întuneric cu toate cele, nu distingeai foarte bine pe nimeni mai ales că aveam și ochii ăia care nu permiteau să văd bine nimic. S-a văzut ireal și s-a văzut că și cum eram parte dintr-un mediu foarte prietenos, dar în care nu am mai fost vreodată din punct de vedere vizual, auditiv și tot.

„Din cauza capului foarte mare nu puteam să văd”

Să nu uităm de acei oameni care mă ajutau să cobor scările, care îmi indicau, pentru că eu din cauza capului foarte mare nu puteam să văd în jos, nu puteam să văd unde sunt trepte, unde se termină scena, nu vedeam nimic și era un soi de vurnerabilitate cu forța, adică aveam forța Fluturelui, a personajului, a anonimatului, puteam alege să fiu oricum, nimeni nu știa cine sunt, dar în același timp aveam nevoie de ei pentru a funcționa. Și dinăuntru toate astea s-au văzut ireal și interesant. O dată în viață toti oamenii ar trebui să fie într-o mască din aceasta, nu acea mască psihologică.

Reporter: Cum te simți acum că ai ieșit? Îți pare rău că publicul a ales demascarea ta?

Nadine: „Sub mască mie mi-ar fi plăcut să am și ochelari să văd mai bine, dar nu mai încăpeau”

Nadine: Binențeles că îmi pare rău, pentru că dacă la început cumva abia așteptam să se termine și să mă scoată – pentru că vroiam să mă întorc la învățat, voiam să iau notă mare la BAC și pentru că simțeam că fiecare zi pe care o stau în show mă ține departe de la a învăța așa cum știu eu să învăț cu orele – în timp, stând în culise cu celalalte personaje, am prins gustul la cum e să rămân mai mult decât fiecare.

Și când eram în linie toți, îmi plăcea de Albina, “uf, ce frumoasă e Albina, aș fi vrut să fiu Albina, dar sper că sunt mai bună ca Albina”. Îmi plăcea Pisica, “vai, ce frumoasă e Pisica, Pisica merita să rămână! Vai, ce frumoasă e, sper să rămână Pisica, dar trebuie să fiu mai bună ca Pisica”. Așa spuneam despre fiecare personaj în parte dându-mi seama că de fapt vreau să câștig.

Cu ce personaje ar fi vrut Nadine să se dueleze la Masked Singer?

Sub mască mie mi-ar fi plăcut să am și ochelari să văd mai bine, dar nu mai încăpeau și ochelarii sub mască și nu prea vedeam bine trofeul care stătea lângă Brenciu, dar mă uitam cu jind la el, cum ar fi să mă duc acasă cu trofeul, că nu am câștigat niciodată niciun trofeu în viața mea. Mi-ar fi plăcut, dar aia e. Sunt recunoscătoare că cel putin am ieșit penultima și tot m-am bucurat de toată complexitatea și frumusețea show-ului și calitatea umană a oamenilor din echipă. Un bonus foarte mare, oamenii.

Reporter: Cu ce alte măști ai fi vrut să te duelezi și de ce?

Nadine: Mi-ar fi plăcut să mă duelez cu Albina. Dar mi-ar fi plăcut să mă duelez cu ea într-un duet, mi-ar fi plăcut să fim amândouă să dansăm și să cântăm. Pentru că, din punctul meu de vedere, costumele noastre au fost atât de frumoase, al ei a fost spectaculos. I-am admirat prestanța…. minionă, delicată.